Năruja

naruja_rauNăruja este aşezată la vest de reşedinţa de judeţ, municipiul Focşani, la distanţa de 55 km de drumul judeţean Focşani-Năruja şi ocupă o suprafaţa de 31 km pătraţi. Este situată în Subcarpaţii de Curbură, în centrul Depresiunii Vrancea şi este unul dintre cele mai vechi sate răzeşeşti, sate-stup sau matca din Vrancea, socotită „inima Vrancei”. În harta lui D. Cantemir este trecută localitatea VRANCZIA, pe care o identifică cu Năruja actuală. Această localitate trebuie să fi existat şi a dispărut sau şi-a schimbat numele. Un document din 15 aprilie 1702 relevă că locuitorii din Ţara Românească s-au aşezat pe moşia satului Năruja, ca embaticari, plătind obştei acestui sat pentru terenul primit „spre a-l îmbunătăţi cu plantaţii şi construcţii”, plătind canon o redevenţă anuală.

Creşterea animalelor a fost o ocupaţie veche a strămoşilor din satele comunei, deprinsă din nevoia rezolvării problemelor de transport, de a se ajuta cu ele la munca de câmp şi de a asigura produsele animaliere. Din vechime au fost crescute, ca şi astăzi, vitele mari (boii şi caii), oile şi caprele. Aproape în fiecare curte gospodarii cresc găini, gâşte, raţe, curci şi mai rar bibilici şi iepuri de casă. Albinăritul, o îndeletnicire de prim ordin în trecut, când lipseau alte surse de zahăr, a pierdut treptat din importanţă, însă acum a început să prezinte interes datorită exportului. Păstoritul în Vrancea este o ocupaţie rentabilă pentru sătenii care posedă un numar mai mare de oi. Transhumanţa nu se face decât ocazional. În Vrancea se face un păstorit cu caracter local, de munte. O altă îndeletnicire mult folosită în perioada interbelică de gospodine şi chiar pentru copiii de la şcoală a fost creşterea viermilor de mătase. Silvicultura este, de asemenea, o ramură importantă. Printre activităţile specifice zonei remarcăm apicultura, păstoritul şi pomicultura, iar posibilităţile de cazare se găsesc sub forma de pensiuni în construcţie şi gospodării tradiţionale.

Obiective turistice:

  • Biserica „Sf. Cuvioasa Parascheva”;
  • case care pastrează arhitectura tradiţională;
  • Festivalul folcloric „Comoara Vrancei”;
  • obiceiuri tradiţionale: suraţia, vălăritul, obiceiuri de iarnă;
  • preparate tradiţionale şi produse naturale: tocăniţa de miel, pastramă de oaie, bulz, urdă, caş, miere;
  • meşteşuguri tradiţionale – ţesături, încondeiere ouă.