Nereju

nerejuSatele din componenţa comunei Nereju sunt: Nereju, Nereju Mic, Sahastru, Chiricari, Brădăceşti. Activităţile specifice zonei sunt: creşterea animalelor, exploatări forestiere, pomicultură, silvicultură şi prelucrarea primară a lemnului, dar şi activităţi economice cu aplicaţii în industria lemnului, agricultură ecologică montană, turism montan sau valorificarea artei şi tradiţiei populare. Comunitatea numără 1368 de gospodării, 6 şcoli şi 10 grădiniţe, fiind întinsă pe o suprafaţă de 18.380 ha. În Nereju Vrancei au mai ramas doar trei meşteri care mai ştiu tainele măştilor morţii din vremea dacilor şi secretele confecţionării vaselor din lemn. Moartea unui dac însemna pentru ei un prilej de bucurie, o sărbătoare. Pe faţă i se punea o mască antropomorfă din jad sau piatră. Acest tip de măşti sunt prezente în mitologia şi folclorul românesc pe meleagurile Moldovei, Transilvaniei, Olteniei, Munteniei şi Dobrogei.

Obiective turistice

  • biserica din satul Nereju Mic cu hramul „Sf. Treime”;
  • biserica din localitatea Nereju purtând hramul „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril”;
  • Monumentul Eroilor ridicat în cinstea „Eroilor nerejeni căzuţi pe câmpul de onoare 1916-1919”, din curtea bisericii din Nereju;
  • case în care se păstrează obiecte de artă populară; în Nereju Mare poate fi descoperită o casă tradiţională al cărei interior a fost fotografiat pentru revista „România Ilustrată” (ediţia martie 1928) şi care este decorat şi astăzi la fel ca în urmă cu 83 de ani;
  • creatorii populari din Nereju duc mai departe meşteşuguri tradiţionale ca prelucrarea artistică a lemnului. În atelierele din localitate se confecţionează tipare de caş şi păpuşare, linguri, furculiţe, solniţe, tocătoare, ciubere, căpăcele, cofiţe, putinee, butoiaşe, covate, ligheane, copăi, vârtelniţe, buhaie şi tobe, mese şi scaune tradiţionale. Aici pot fi descoperiti şi cei mai vestiţi făuritori de măşti, precum şi meşteri artizani care lucrează ştergare, păretare şi scoarţe din fire de bumbac sau cânepă vopsite natural. De Paşte, femeile încondeiază ouă utilizând modele geometrice şi elemente florale după metode transmise din generaţie în generaţie;
  • chiparusulAnsamblul „Chipăruşul” din Nereju, care păstrează şi astăzi obiceiul ancestral al ritualului de priveghi şi înmormântare – chipăruşul. Obiceiul tradiţional „Chipăruşul” constituie elementul de bază al ansamblului folcloric tradiţional din Nereju, păstrător de credinţe şi practici străvechi, anterioare creştinismului, prin autenticitatea şi spectaculozitatea sa, impunându-se în repertoriul artistic al ansamblului ce îi poartă numele. Acest ritual de înmormântare era practicat la nivelul comunităţii încă din perioada precreştină, fiind transmis din generaţie în generaţie până în zilele noastre. În timpul priveghiului, doisprezece bărbaţi cu feţele acoperite de măşti tradiţionale (confecţionate din piele de animale sau din lemn) jucau în faţa casei celui decedat. Dansatorii erau aşezaţi unul în spatele celuilalt, legaţi cu un lanţ – „lanţul vieţii”. Însoţiţi de sunetele inconfundabile ale fluierului, ocarinei, cavalului, cobzei şi ritmul dinamic al tobei, taraf specific acestei subzone etnofolclorice, mascaţii dansau şerpuind în jurul focului, sărind din când în când peste acesta. Trecerea prin foc simboliza momentul purificării, al curăţirii sufletului celui decedat înainte de a păşi în lumea veşnică. Se rosteau câteva strigături premergătoare dansului macabru, în conţinutul cărora omul era asemănat „pomului”, simbol al vieţii în continuă evoluţie, în ascensiune spre cer, spre „lumină”, evocând verticalitatea perpetuă. Jocul în jurul „focului purificator” marca în cadrul ceremonialului de trecere momentul despărţirii de cel „plecat”. În prezent, „Chipăruşul” păstreză o multitudine de elemente din trecut la care pe parcurs s-au mai adăugat în mod creativ, păstrând misterul şi simbolistica iniţială şi altele. Acestea, cu trecerea timpului şi-au diversificat „învelişul” artistic, dar şi-au păstrat miezul adânc ancorat în istorie. Ansamblul folcloric tradiţional „CHIPĂRUŞUL” din Nereju conservă şi promovează şi astăzi valori tradiţionale incontestabile, componente ale tezurului folcloric vrâncean, ce continuă să reprezinte o sursă reală de bogăţie culturală;
  • Festivalul Folcloric „La Muchia Bradului”;
  • Aria protejată Căldările Zăbalei;
  • Aria protejată Şindriliţa;
  • Muntele Goru.