Obiective religioase

Dacă doriţi să cunoaşteţi frumuseţile arhitectural-religioase, valorile şi autenticitatea arhaică a acestor bijuterii sau bogăţia spirituală a acestor locaşuri, fără îndoială că vă veţi opri în Vrancea urmând traseul Boloteşti, Vidra, Valea Sării, Bîrseşti, Negrileşti, Păuleşti, Tulnici, Vrâncioaia, Năruja, Paltin, Nereju, Nistoreşti, Spulber. Din acest circuit turistic nu trebuie să lipsească sub nici o formă obiectivele religioase de patrimoniu, mănăstiri şi biserici, care trebuie să beneficieze de căi de acces moderne. De aceea, unul dintre obiectivele declarate este refacerea şi amenajarea drumurilor către principalele obiective turistice culturale şi de patrimoniu. Alături de obiectivele religioase, o atenţie deosebită în dezvoltarea turismului rural trebuie acordată promovării sistematice a festivalurilor tradiţionale din Vrancea, a muzeelor etnografice şi reorientarea acestora către interesele turiştilor străini.

  • Şcoala de la Vidra – cod LMI VN-II-m-B-06565

Şcoala din Vidra este unul din cele mai cunoscute şi mai vechi aşezăminte de educaţie din România, construit în 1850 la îndemnul unor învăţători şi din dorinţa gospodarilor din zona de munte de pe Valea Putnei, Zăbalei şi Nărujei. Primul dascăl al şcolii a fost Aurel Cota, cunoscut pentru participarea lui activă la revoluţia paşoptistă din Muntenia, iar printre cei care au învăţat aici se numără savantul Simion Mehedinţi, care afirmă în memoriile sale că la Vidra a funcţionat „… o şcoală de tip urban cu mulţi învăţători”. Localul şcolii a funcţionat ca spital de campanie sau cu alte utilizări din partea trupelor ocupante în războiul din1916-1918, apoi şcoala se repară dupa încetarea luptelor şi redevine una din cele de mare calitate a educaţiei şi învăţământului. După 1945 a funcţionat ca internat, iar mai târziu ca cinematograf şi cantină; după seismul din 1977 va fi lăsat în părăsire şi ruină deşi construcţia continuă să reziste în timp, în prezent avându-se în vedere restaurarea şi reabilitarea clădirii.

  • Ansamblul Schitului Valea Neagră – Nistoreşti – cod LMI VN-II-a-A-06562

Schitul Valea Neagră a fost ctitorit de către părintele Maftei din satul Spineşti, în anul 1755. Acesta mai are în componenţa sa biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului”, monument istoric Cod LMI VN-II-m-A-06562.01 şi turnul clopotniţă, Cod LMI VN-II-m-A-06562.02, ambele fiind incluse pe lista monumentelor de arhitectură. Maicile ce vieţuiesc în mănăstire susţin că numele mănăstirii „Valea Neagră” este dat de satul Valea Neagră aflat mai la nord de biserică. Edificiul este înălţat pe un plan de tip navă, cu încăperile orientate pe axa est-vest, cu absida altarului şi pronaosul decroşate faţă de planul naosului. Realizată din bârne de lemn, biserica are pereţii legaţi între ei cu o serie de grinzi. Intrarea principală este amplasată în golul peretelui de vest al pronaosului, la care se accede din pridvorul vestic, având scopul de a proteja intrarea în lăcaş. Biserica nu are decoraţiuni interioare, în scopul evidenţierii catapeteasmei, frumos sculptată în lemn. În cadrul ansamblului se disting uşile împărăteşti şi pictura icoanelor lucrate în culori vii. Mai jos de biserică se afla turnul-clopotniţă cu trei etaje din lemn şi deschideri pe toate laturile. Etajul turnului este amplasat peste parterul din piatră de râu, în care se accede printr-o deschidere încununată de o arcadă semicirculară spre est.

  • Biserica Cuvioasa Paraschiva din Năruja

Biserica cu hramul „Cuvioasa Paraschiva, este inclusă în lista monumentelor istorice cu codul LMI VN-II-m-B-06523 şi a fost construită în anul 1788 de către ctitori necunoscuţi. Biserica este zidită în stil brâncovenesc pe o fundaţie de piatră, cu ziduri din caramidă şi piatră. La interior se află o frumoasă catapeteasmă din zid pictată în tehnica fresco şi picturi în ulei executate în aceeasi tehnică, nefiind cunoscute anul execuţiei sau numele pictorului. În anul 1988, cu sprijinul preotului paroh şi a enoriaşilor, au fost demarate lucrările de reparaţii interioare şi exterioare, restaurându-se şi pictura de epocă de catre pictorul Andronic R.

  • Biserica „Sf. Ioan Botezatorul” sat Coza, comuna Tulnici – cod LMI VN-II-m-B-06506

Monumentul istoric este clădit de catre obştea sătească în veacul al-XVIII-lea, pe o temelie din piatră de râu pe care s-au ridicat bârne din lemn de stejar, ce formeaza pereţii edificiului. Biserica are forma planului treflată, păstrâdu-se tradiţionala împărţire a spaţiului liturgic ortodox în: pronaos, naos şi altar. Pe latura de nord, o scară din lemn face legatura cu turnul clopotniţă care are forma patrată, iar de o parte şi alta a uşii sunt ferestre care lasă lumina să patrundă în interiorul pridvorului. Acoperişul este confecţionat din şindrilă în patru ape. La interior se găsesc uşile împărăteşti, sculptate în lemn, aurite, cu elemente pictate cu chipurile evangheliştilor, icoanele împărăteşti, precum şi o cruce din lemn înălţată în memoria ostaşilor din Coza căzuţi în Primul Război Mondial, ale caror nume au fost săpate în lemnul acesteia.

  • Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” Lepşa, comuna Tulnici – cod LMI VN-II-m-B-06514

Mănăstirea se află în localitatea Lepşa, comuna Tulnici pe drumul naţional DN 2D ce străbate judeţul Vrancea pe direcţia est-vest, la 82 km de municipiul Focşani şi 38 km de municipiul Târgu Secuiesc. Monahul Kipsa, de origine rusă, ucenic al cuviosului Paisie de la Neamţ s-a hotărât, în anul 1774, să ctitorească o aşezare monahală la paisprezece kilometri de localitatea Tulnici, în „plină pustietate”, pe locuri care n-au fost călcate decât de cutezătorii sihaştri, ale căror urme se mai păstrează şi astăzi, ca mărturie, pe muntele Tisaru. Despre perioada de la înfiinţare şi până la incendiul din anul 1929, nu se cunosc date exacte privind modul de vieţuire al monahilor (se presupune că într-o perioadă s-ar fi îngrijit aici bolnavi). Incendiul a distrus atât chiliile cât şi biserica, singurele icoane salvate fiind cea a Sfântului Nicolae, datând din secolul al XVII – lea, care se afla atunci în chilia stareţului şi cele aflate astăzi în pridvorul bisericii (în momentul incendiului, ele împodobeau trapeza mănăstirii). Regele Carol al II – lea, trecând în luna august 1934 prin Vrancea, vine să se închine în acest locaş şi dăruieşte mănăstirii un frumos policandru, existent şi astăzi. Tot în această perioadă, este donată bisericii, icoana aflată pe peretele din partea de miază-noapte, reprezentând chipurile Mântuitorului şi al Maicii Domnului, împodobite cu scene din Vechiul şi Noul Testament; icoană pictată în anul 1584 la Ierusalim.

  • Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” sat Valea Sării – cod LMI: Vn-II-m-A-06563

Biserica de lemn din Mătăcina, comuna Valea Sării, este un lăcaş de cult construit între anii 1772-1773 pe un plan de tip navă, cu abside poligonale nedecroşate. Meşterii au folosit la construcţie bârne de lemn de stejar, încheiate în „coadă de rândunică” pentru pereţi, iar soclul edificiului este din piatră de râu. Pridvorul deschis lasă la vedere stâlpii frumos sculptaţi, fiecare cu altă decoraţie, precum şi fruntarul bogat ornamentat. In interior se desfăşoară o boltă decorată cu o cruce în relief şi încadrată de un chenar valuros. Acoperişul este de tip şarpantă cu învelitoare din şindrilă, răsărind din el turnul clopotniţă, învelit separat, în formă de prismă. În biserică se mai păstrează fragmente de icoane pe pânză provenind de la o veche catapeteasmă în care sunt redate scenele „Judecata de Apoi” si „Împărtăşirea Mariei Elisabeta”, catapeteasmă pictată la finele veacului al XIX-lea. Din patrimoniul bisericii fac parte numeroase icoane pe lemn vechi, de mare valoare. Biserica a fost restaurată în cursul anului 2011.

  • Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” sat Prisaca, com. Valea Sării Cod LMI VN-II-m-A-06554

Biserica “Sfântul Nicolae”din Prisaca, a fost construită în secolul al XVIII-lea folosindu-se o tehnică veche, fiind ridicată pe o temelie facută din bolovani de râu şi înălţată din bârne din lemn de stejar. Edificiul a fost pardosit cu scânduri de lemn cioplit, folosindu-se şi crestătura în realizarea unor ornamente geometrice, iar acoperişul a fost realizat din şarpantă de lemn cu învelitoare de şindrilă. La interior există două fragmente din vechea catapeteasma pictată în anul 1820, donate de către Gheorghe Enoiu.

  • Biserica de lemn „Sf. Voievozi”, sat Vetreşti, comuna Nistoreşti – cod LMI VN-m-B-06552

Biserica de lemn ‘’Sfintii Voievozi’’ a fost construită la sfârşitul secolului XVIII, începutul secolului XIX, pentru datare luându-se în considerare documentul din 29 mai 1819, prin care „poporenii di la biserica din satul Vetreşti cer de la vechilul Vrancei să le dea un popă pentru biserica lor”. Este înălţată pe o fundaţie din piatră de râu zidit cu mortar din bârne de lemn de brad, încheiate la capete pe un plan trilobat. Sistemul de boltire de la interior este unicat în zona Vrancei: două bolţi semisferice pe cele două abside, a căror prezenţă nu poate fi bănuită privind interiorul edificiului, deoarece le acoperă un tavan unitar de scândură. Sistemul de învelire al bisericii este acoperişul în patru ape şindrilit iar deasupra pridvorului se ridică un turn. Un motiv vechi cu largă răspândire în arhitectura religioasă din lemn o constituie funia. Ea înconjoară biserica de jur împrejur ca un brâu. Acesta este specific şi la nervurile bolţilor de la biserica Vetreşti – Herăstrău.

  • Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” comuna Vrâncioaia – cod LMI VN-II-m-A-06571

Lăcaşul datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, este construit pe un plan monovanat, având peretii înălţaţi pe o temelie de piatră de râu, cu rol în protejarea materialului lemnos. Acoperişul are învelitoare din şindrilă şi înglobează volumul bolţilor încununate de cruci din fier forjat. Interiorul este reprezentat de icoanele pictate pe lemn, cu scene din viaţa sfinţilor, precum şi de icoanele împărăteşti vopsite cu roşu. In patrimoniul bisericii mai există o ladă de zestre ţărănească din lemn, în care preoţii îşi păstrau veştmintele. În anul 2003, la monumentul din Vrâncioaia au fost demarate lucrări de restaurare şi reparaţii la acoperiş şi la temelie, punându-se în valoare inscripţiile chirilice de pe bârnele din pronaos, pe baza cărora biserica a putut fi datată : „Să ştie de cându s-au sfinţitu biserica aceasta ombla văliatu 7286 (1778) şi era domn Ghica Vodă protopop era Neculaiu Vidra(s)cu”. Pe o bârnă din lemn situată în partea de nord se găseste înscrierea: „ să ştie de cându s-au şindrilitu biserica let 7290 (1782) Mai 25… popa Cristian Ştefan”.

  • Biserica ”Sfântul Nicolae” – Nistoreşti – cod LMI VN-II-m-B-06524

Anuarul Eparhiei Romanului confirmă existenta unei biserici filială „Sfântul Nicolae” din Nistoreşti, construită din lemn, reparată la 1810, de locuitori, la 1920 de pr. I.D. Danţiş”. Dacă această biserică a fost refăcută de două ori la un interval de aproximativ 100 ani, iar atestarea documentară a satului este la 1792, se poate lansa o ipoteză referitoare la perioada apariţiei lăcaşului de cult, adică sfârşitul secolului al XVIII-lea, începutul secolului al XIX-lea. De asemenea, planul trilobat şi absida vestică poligonală sunt caracteristice arhitecturii bisericilor de zid, fapt ce determină încadrarea bisericii „Sf. Nicolae” la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Acest lăcaş de cult a fost înălţat pe o fundaţie din piatră de râu zidită cu mortar, adaptându-se terenului asezat în pantă. Pereţii din bârne groase de lemn, ne prezintă un plan trilobat, cu abside poligonale. construcţia din lemn a păstrat o metodă străveche de protejare şi de ornare a acoperişului, folosind „şiţa” sau „şindrila”. În interior, pe un fond gri-bleu, s-au pictat scenele prăznicare, în medalioane încadrate de picturi ce imită ramele sculptate în lemn. Către finele secolului al XIX-lea, interiorul a mai fost decorat cu icoane împărăteşti, pe lemn, cu chipurile „Maicii Domnului cu Pruncul”, „Sfântului Nicolae”‚ „Mântuitorului” şi al „Cuvioasei Paraschiva”.